Filme porno

Filmele sexuale există de mulți ani.

De la filmele mute, sexul a făcut parte din experiența de a merge la cinema.

Cu toate acestea, la începutul anilor 1930, cenzura a ucis sugestivitatea obraznică a filmelor. Una dintre legile care reglementau producția de film în acest moment se numea Codul Hays.

Filme precum „Sex” au fost făcute pentru a explora partea mai întunecată a industriei sexului. Aceasta a fost o schimbare majoră față de filmele conservatoare de cerb care predominaseră genul. Sfârșitul mai obraznic al industriei filmelor sexuale a fost explorat și în „Hardcore”, care își ia indiciile din filmele noir ale lui Robert Bresson.

Filmele care se bazează pe povești din viața reală au fost controversate din mai multe motive. Filmele sunt adesea jignitoare pentru femeile și copiii de culoare. Nu este neobișnuit ca filmele cu conținut sexual să fie interzise în anumite țări. Multe țări, precum Portugalia, au interzis filmele pe baza conținutului lor. Unele au fost interzise definitiv pentru că erau prea violente, în timp ce altele au fost cenzurate pentru că au fost considerate inadecvate.

Scenele de sex sunt adesea folosite ca o modalitate de a marca personajele pentru moarte. Adesea, personajele care fac sex vor fi ucise la scurt timp după aceea sau chiar în mijlocul actului. Acesta poate fi un semn rău dacă personajele sunt destinate unui sfârșit tragic. Filmele de Vinerea 13 sunt un prim exemplu în acest sens. Jason Voorhees, principalul răufăcător al acestei serii, urăște tinerii care fac sex și s-au înecat în timp ce cei doi tineri consilieri de tabără făceau sex.

Un alt film care explorează natura dorinței sexuale este „American Gigolo” (1972).

Începe cu un bărbat care escortează o femeie într-o mașină sport, iar sexul picură din fiecare centimetru al acestui film. Filmul este o explorare a rolului sexului ca marfă, o modalitate disperată de a vă conecta cu oamenii.

Sexul în filme nu este pornografic, dar poate fi considerat erotic de mulți. Cu toate acestea, este important de menționat că exploatarea sexului într-un film este o formă de exprimare și poate fi atât bună, cât și rea. Este important să recunoaștem că scopul conținutului sexual este diferit pentru fiecare film.

Un alt exemplu bun de film care tratează sexul adolescentin este „A ma soeur!” de Catherine Breillat. Elena are cincisprezece ani, iar Anais doisprezece. Ambele fete au apetit crescut, iar Elena vrea să-și salveze virginitatea pentru bărbatul potrivit. Când Elena i se face cunoștință cu Fernando, un student italian la drept, începe să se întâlnească cu el, folosindu-l pe Anais ca acoperire. Cei doi se implică curând într-o relație și împart un dormitor.

Filmele erotice pot fi o formă de artă și sunt adesea considerate reprezentări oneste ale sexualității umane. Cu toate acestea, pornografia este considerată o formă inferioară de artă, deoarece nu reușește să reflecte complexitatea experienței erotice umane. Această lipsă de complexitate este ceea ce face pornografia atât de problematică. Valoarea estetică și morală a unui film depinde de capacitatea acestuia de a transmite starea emoțională complexă a unui individ.

Filmele care prezintă scene de sex au fost multă vreme un element de bază al cinematografiei. Ele sunt clasificate în mai multe genuri. Filmele erotice pot fi clasificate ca drame romantice, comedii sexuale sau thrillere erotice. Pe lângă faptul că sunt clasificate drept erotice, filmele pornografice nu au niciun merit artistic și sunt menite să fie bucurate de publicul matur. De asemenea, sunt menite să fie sugestive sexual.

Studiile au arătat, de asemenea, că bărbații care urmăresc porno cu blonde  au mai puține șanse de a dezvolta disfuncție erectilă.

Acest lucru contrazice afirmațiile unor clinicieni conform cărora vizionarea de filme sexuale face bărbații desensibilizați.

Cu toate acestea, aceste descoperiri arată că nu există nicio legătură între filmele sexuale și disfuncția erectilă la bărbații activi sexual.

În schimb, disfuncția erectilă este mai probabil cauzată de alți factori, cum ar fi anxietatea de performanță, sănătatea cardiovasculară precară și abuzul de substanțe.

De asemenea, vizionarea pornografiei nu este recunoscută ca o tulburare de niciun manual de diagnostic național sau internațional. De fapt, Organizația Mondială a Sănătății a decis să nu recunoască vizionarea filmelor sexuale ca o tulburare în cea mai recentă versiune a ICD. Deși anterior a fost luată în considerare pentru includerea în categoria „utilizare problematică a internetului”, nu a fost acceptată din cauza lipsei de dovezi. Cu toate acestea, unele orașe au implementat legi care interzic vizionarea filmelor sexuale.